Teorii Motivationale

Piramida lui Maslow

Acest concept a fost dezvoltat de catre psihologul Abroham Maslow, a carui teorie despre motivatia umana continua sa fie referinta in literatura manageriala. 

Ierarhia nevoilor, definita de catre Maslow, este o teorie motivationala care cuprinde un model pe cinci niveluri de nevoi umane, in cadrul unei piramide.

De la partea de jos a ierarhiei in sus, nevoile sunt: de confort, de siguranta, de apartenenta, de stima si de autorealizare.

Teoria X si Y - Douglas McGregor

In anii 1960, psihologul Douglas McGregor a dezvoltat doua teorii contrastante care explicau modul in care convingerile managerilor despre ceea ce ii motiveaza pe angajatii lor le pot afecta stilul de management. El le-a etichetat Teoria X si Teoria Y. Aceste teorii continua sa fie importante si astazi.

Abordarea unui stil (X sau Y) va avea un impact semnificativ asupra capacitatii de motiva membrii echipei. Studiul factorilor motivationali pot modela stilul de management.

Teoria motivationala X

In cazul in care membrilor echipei le displace munca si sunt slab motivati, atunci, potrivit lui McGregor, probabil ca veti folosi un stil autoritar de management. Aceasta abordare este foarte „practica” si, de obicei, implica o gestionare atenta a activitatii membrilor echipei, pentru a asigura o realizare corecta a sarcinilor. McGregor a denumit aceasta teorie, Teoria X.
Managerii care adopta Teoria X tind sa aiba o viziune pesimista asupra echipei lor si sa presupuna ca acestia nu sunt motivati in mod natural si ca nu le place munca. Lucrul in organizatii care sunt gestionate astfel poate fi repetitiva, iar angajatii sunt adesea motivati cu o abordare „morcov si bat”. Evaluarile performantei si remunerarea se bazeaza, de obicei, pe rezultate tangibile, cum ar fi cifrele de vanzari sau productia de produse si sunt folosite pentru a controla si a „tine evidenta” personalului.
Potrivit lui McGregor, organizatiile in care se opteaza in favoarea Teoriei X tind sa aiba mai multe niveluri de manageri pentru a supraveghea si a directiona lucratorii. Autoritatea este rareori delegata, iar controlul ramane ferm centralizat. Desi managementul Teoriei X a devnit unul in mare masura depasit, unele organizatii pot descoperi ca adoptarea acesteia este inevitabila din cauza numarului mare de angajati si a termenelor stranse pe care trebuie sa le respecte.

Teoria motivationala Y

Daca membri echipei sunt mandri de munca lor si o vad ca pe o provocare, atunci veti adopta cel mai probabil un stil de management participativ. Managerii care folosesc aceasta abordare au incredere ca angajatii lor vor prelua munca lor si o fac singuri in mod eficient. McGregor a numit această teorie Y.
Managerii care adopta Teoria Y au o parere optimista in ceea ce ii priveste pe angajatii lor si folosesc un stil de management descentralizat, participativ. Acest lucru incurajeaza o relatie mai colaborativa, bazata pe incredere, intre manageri si membrii echipei lor.
Angajatii au o responsabilitate mai mare, iar managerii ii incurajeaza sa-si dezvolte abilitatile si sa sugereze imbunatațiri. Evaluarile sunt regulate, dar, spre deosebire de organizatiile care adopta Teoria X, ele sunt folosite mai degraba pentru a incuraja comunicarea deschisa decat pentru a controla personalul. Organizatiile care adopta Teoria Y ofera, oportunitati frecvente de promovare.
Teoria Y a devenit mai populara in randul organizatiilor. Acest lucru reflecta dorinta crescanda a angajatilor pentru cariere care sa le ofere o motivatie mai bogata decat cea financiara. De asemenea, McGregor considera acesta teorie superioara Teoriei X, care, spune el, reduce muncitorii la „roti dintate intr-o masina” si probabil demotiveaza oamenii pe termen lung.