
Bruce Wayne Tuckman, cel care a structurat fazele formarii echipei, a fost un cercetator american in psihologie care si-a efectuat cercetarile in teoria dinamicii grupurilor. In 1965, el a publicat o teorie cunoscută sub numele de „stadiile dezvoltării grupului lui Tuckman”. Conform acestei teorii, exista patru faze ale dezvoltarii grupului: formarea, asaltul, normarea, si performanta.
Modelul lui Tuckman nu are doar un sens, echipele putand atat avansa, cat si regresa de la o etapa la alta.. Exista o serie de factori care pot determina o perturbare a dinamicii. De exemplu, un nou membru al echipei sau o noua directie de afaceri ar putea insemna ca trebuie sa va reevaluati stadiul echipei si sa cautati sa obtineti un viitor progres.
Echipa se reuneste pentru a aborda o problema si a propune solutii. Fiecare membru al echipei se orienteaza catre solutionarea etapelor proiectului. Incep sa se stabileasca relatii in cadrul grupului
Acesta este cea mai periculoasa faza a formarii unei echipe. Managerii stabilesc roluri pentru fiecare membru al echipei si acestia incep sa scoata in evidenta partile proiectului pe care doresc sa le controleze. Incep sa apara multe aspecte negative ale comportamentului de grup si se poate ajunge la etapa in care membrii echipei sa nu aprecieze perspectiva celorlalti si sa se izoleze de echipa. Este, de asemenea, momentul in care poate aparea fenomenul Apollo.
Membrii echipei incep sa lucreze impreuna in mod eficient. Ei dezvolta incredere unul in celalalt. Echipa realizeaza o mai buna coeziune pe masura ce oamenii gasesc modalitati de colaborare.
Dupa ce au prioritizat nevoile echipei in raport cu cele personale, echipa incepe sa se concentreze pe un obiectiv comun si sa gaseasca modalitati de rezolvare a oricarei probleme care apare.